Stupidități existențiale: când ceea ce vrei stă în calea a ceea ce vrei de fapt

Acum foarte mult timp, în jurul perioadei în care am scris ultima oară aici pe blog, văzusem un video despre cum să îți definești țelurile în viață. N-am să-l caut, sunt mult prea leneș pentru asta, dar, pe foarte scurt, un mod corect de a aborda problema ar fi să stai cinci minute și să te întrebi ce este suficient de important pentru tine încât, dacă ai fi pe moarte, ai regreta că nu ai apucat să faci. Bucketlist stuff. Aparent alea sunt lucrurile care ar trebui de fapt urmărite, iar restul acțiunilor tale să fie doar pași care să te ducă mai aproape de ele.

E greșit ca scopul unei persoane în viață să fie făcutul banilor, pentru că nu există niciun prim pas în direcția asta! Lucrurile pe care le vrem ar trebui să definească de la sine un traseu. De exemplu: vreau să fac înconjurul lumii cu un aparat foto în spate, pentru a face cele mai mișto poze posibile, a cunoaște noi culturi și a… whatever – sunt convins că mai sunt alte o mie de motive. Acum că știu ce îmi doresc, de ce am nevoie pentru a putea obține asta? De un aparat foto, de suficiente cunoștințe încât să și fac ceva cu el, de bani și de o condiție fizică mai mult decât decentă. Un posibil plan de atac în cazul ăsta ar putea fi să îmi cumpăr un d-SLR, să încep să învăț fotografie, după un punct cât mai apropiat să îmi monetizez pasiunea, iar în momentul în care voi fi cu adevărat bun, șansele sunt foarte mari ca și banii să vină. A! Și să fac sală. Am stabilit care este target-ul, am dedus automat care sunt cerințele pentru ca el să poată fi atins și am găsit un traseu în viață care în timp să le satisfacă pe toate. În momentul în care banii vor fi destui, plec! Pentru că nu ei sunt scopul, ci doar un impediment. Dacă mă limitam la ideea că banii sunt ceea ce vreau, aș fi rămas la fel de pierdut ca la început: cum, pentru ce, cu cine, când, câți?

Tindem să ne pierdem existența încercând să escaladăm o scară socială/financiară care pe fond nu are nicio relevanță, iar la sfârșit, când e prea târziu, să ne dăm seama de inutilitatea a ceea ce am făcut. Să realizăm că dățile în care am renunțat la un concediu pentru a ne cumpăra o mașină cu care să putem merge la lucru au fost oportunități complet irosite având în vedere că decizia pe care am luat-o nu se aliniază deloc cu ceea ce ne doream de fapt! Sau poate că ceea ce îți dorești e să ajungi în WRC. Caz în care foarte bine că ai fost conștient de asta și că ai strâns pentru mașină!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *