Eu și planurile de viitor

Cred că, până în momentul ăsta, cei ce trec pe aici din când în când au observat cum eu și planificatul nu ne înțelegem foarte bine. Trec regulat printr-o criză de personalitate și hotărăsc că a venit momentul să iau taurul de coarne, mâța de coadă și, desigur, viața de… mânere. Dar nu durează foarte mult până când toată ambiția asta se disipează, iar eu mă întorc de unde am plecat. Și anume la a pune de la zero cărămizi pentru următoarea criză.

Da, fix așa. Dar soluții există tot timpul, și, în general, atunci când îi întrebi pe alții sfatul este ca dacă îți dorești cu adevărat să faci ceva, apucă-te și nu te lăsa până ce reușești. Casey Neistat, într-un vlog recent, povestea despre cel mai important/bun sfat pe care l-a primit de când s-a apucat de YouTube: Just. Keep. Uploading. Sună mișto, dar cred că observați cum un tipar începe să se formeze. Baiul nu-i că nu găsesc astfel de firimituri inspiraționale ca fiind motivante. Din contră, Just. Keep. Uploading. e motivul pentru care scriu acest articol! Dar… istoric vorbind, niciodată nu mi-au rămas în sistem pentru prea multă vreme.

Lucrurile despre care vorbesc aici fac parte dintr-un proiect personal în derulare. Nu mă pot lăuda că am găsit calea către menținerea nivelului ideal de motivație – dacă o făceam, blog-ul ăsta n-arăta așa, iar eu eram un fel de “social media God”. Dar sunt, cum ar spune Filipinezul, “a mere peasant”. Am descoperit, însă, un lucru pe care-l consider valabil indiferent de situație, și, tind să cred, indiferent de persoană. Cu cât planific și vorbesc mai mult despre un lucru pe care vreau să îl fac, cu atât mai mici sunt șansele să mă apuc/țin de el. E foarte ușor să vorbești despre ce vrei să faci și să simți că ești productiv, și, în egală măsură, foarte greu să te apuci de muncit la… chestia la care vrei să muncești. Indiferent de ce ar fi. Poate e o casă în copac. Cine sunt eu să judec, nici cu condiția fizică nu stau deosebit de bine.

Vreau să și scriu articole mai scurte. Suspectez că aberez,și că, de la atâtea cuvinte și rimez. Drumurile noastre se despart, deci, aici. Dacă nu cumva vreți să vizitați canalul de YouTube, contul de flickr, sau să citiți și altceva scris tot de mine. Caz în care mai rămân puțin. Dar dacă rămâneți cu o idee după tot textul ăsta, aceea ar trebui să fie: Faceți mai multe și vorbiți mai puțin. Nu ca mine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *